1. |
Batranul
03:02
|
|||
"Pustiule, sa-ti spun eu ce e viata:
O singura alegere.
Ce alegi, aia traiesti.
Uite ce-am ales eu... tu, poate inca..."
Asa mi-a zis odata colegul meu de celula,
Un batran care acum, in fiecare seara dupa ce se stinge lumina, imi spune:
"Asculta pustiule, cand aveam anii tai eram la fel de liber.
Am furat - ce-i drept - dar, sunt om doar;
Am ucis - ce-i drept - dar, un om doar.
Am avut grija doar sa nu adorm..."
Dar adoarme.
Aseara mi-a spus:
"Asculta pustiule, cand vei avea anii mei vei fi la fel de liber.
Vei fi furat - ce-i drept - dar, esti om doar;
Vei fi ucis - ce-i drept - dar, un om doar.
Tu sa ai grija doar sa nu adormi..."
Dar am adormit.
Si azi, cand m-am trezit,
El nu mai era acolo.
Si-atunci, speriat,
M-am ridicat,
Am indoit gratiile si-am inceput sa fug
Pe culoarul pasilor mei, pe culoarul gri
Cu-atat de multe usi, din spatele fiecareia
Parand ca ma cheama cineva.
Si toate vocile semanau cu-a lui
Dar niciuna n-avea caldura ei.
Si-am imbatranit cautandu-l.
Pana cand intr-o zi l-am gasit:
Intins, cu ochii inchisi.
L-am strigat dar el nu mi-a raspuns.
Nu cred ca dormea.
Si-atunci am inchis si eu ochii
Si-am vazut chipul lui.
Si-am vazut chipul meu.
|
||||
2. |
Sunt un arian
02:36
|
|||
Amalgam - se vede - de seve de sfere de
Plumbul strans in plans de pe retezaturile din perete.
Sunt un soldat scapat dintre flinte. Vinde-ti
Gandul, ia-ti scut. I-ascult ordinele ploii rele
De cand un nor e mai intins si mai inchis.
Lupt cu perfectiunea mea, ma lupt cu imperfectiunea la
Cruntul apogeu - al meu - si-mi scriu suflul viu pe pamantiu.
Lupt cu armele mele. Dor! Ma lupt cu armele lor.
Rup un rand de blande taceri, ucid graniceri.
Imi cer doar locul meu pe soclu caci
Sunt un arian:
Amalgam - se vede - de seve de sfere de
Plumbul strans in plans de pe retezaturile din perete.
Sunt un soldat scapat dintre flinte. Vinde-ti
Gandul, ia-ti scut. I-ascult ordinele ploii rele
De cand un nor m-a inchis.
Sunt un arian.
In mersul meu am strivit multe flori, fiecare c-un zambet recunoscator.
Sunt un arian.
Atunci cand dorm ating cerul cu fruntea. Ploaia vine, cade si saruta puntea.
Sunt un arian
Cu sange albastru - tus in vene: curge repede si se prelinge de pe pene.
Sunt un arian.
Privesc atotcuprinzator cu ochii-n soare lumea ce se naste, naste, moare.
Sunt un arian.
Mi-ascult bataile inimii ce ii canta fiintei mele s-o ridice.
Sunt un arian
Si-am pielea cu lumina cusuta, cel mai puternic luminez cand e cazuta.
Sunt un arian
Plamadit din acelasi nimic precum altii, doar ca eu am puterea sa strig ca
Nu sunt un arian
Ca ceilalti arieni. In aria-mi pe toti sub aripi ii am.
Sunt un arian.
|
||||
3. |
Gemeni
02:56
|
|||
Am un cadavru al meu si numai al meu:
De la distanta nu-mi dau seama cine-i cine,
Doar cand se apropie timid
Vad ca el imi seamana putin mai mult.
Si il arat tuturor mandru de parca eu l-as fi creat.
Toti se minuneaza cand le povestesc cum
Ne plimbam adesea printre forme si fonduri,
Ne prindem de picioare sa nu ne ratacim.
Cateodata el alearga mai repede
Si eu trebuie sa calc mai apasat.
Ma impleticesc din cand in cand
Dar e acolo sa ma sprijine cu umbra
Si pasii lui par sa ii poarte pe-ai mei,
Cel putin de cand am descoperit ca
Am un cadavru sub talpi si-l cheama Mihai,
Probabil un copil caci zambind imi pune piedici:
Cui in pantofii mei de dans.
Bate adesea in caloriferul meu
Asemenea unui crivat pustiitor.
Cateodata ma cutremura povestea lui
Si-mi impreunez mainele sa taca.
Imi impinge sangele din cand in cand
Dar il opresc si-l cert putin.
Ritmul sau pare sa imi cante doar mie,
Cel putin de cand am descoperit ca
Am un cadavru in piept si-l cheama Mihai,
Probabil un batran caci schiopateaza sub o povara grea:
Medalion pentru o sticla cu alcool medicinal.
Vorbim adesea despre luna si stele,
Ne uita Dumnezeu cu noptile - argintii.
Cateodata rade dar cel mai des tace
Si eu il intreb politicos despre vremuri.
Incearca sa ma sarute din cand in cand
Dar privesc in alta directie si tusesc.
Fredoneaza sfios inainte sa adorm,
Cel putin de cand am descoperit ca
Am un cadavru pe buze si-l cheama Mihai,
Probabil un poet caci are mana tocita:
Ruj pentru intalnirea cu Cosmosul.
Am citit undeva despre ei
Ca au scris undeva despre mine.
Am incercat sa le vorbesc dar
Au scos umbrelele si-au fugit.
Acum o sumedenie de falsi artisti
Ma ciopartesc si ma analizeaza.
Eu visez ca nu pot sa visez,
Cel putin de cand am descoperit ca...
|
||||
4. |
Vineri
03:16
|
|||
Dragul meu prieten de metal,
Mai tii minte cand ne-am intalnit intaia oara?
Erai de dimensiunile unei forfecute
Si la fel de gingas.
Dragul meu prieten de metal,
Mai tii minte cand am vorbit intaia oara?
Erai de dimensiunile unui bisturiu
Si la fel de curat.
Dragul meu prieten de metal,
Mai tii minte cand ne-am sarutat intaia oara?
Erai de dimensiunile unui cleste
Si la fel de tandru.
Dragul meu prieten de metal,
Mai tii minte cand ne-am certat intaia oara?
Erai de dimensiunile unui macaz
Si la fel de frumos.
Nepretuit om de tinichea, slava arhitectului tau.
Taiat in unghiuri indraznete ai sange cu gust uman.
Podoabele-ti sunt nefolositoare dar iata cum copii mei
Isi plimba magnetii pe tine si tu le-ai zambi dac-ai putea.
Deseori nu-ti gasesti locul, stiu, in lumea asta cu-atat de multe prize.
Eu vreau sa nu uiti niciodata ca-ti pastrez ascunse doua baterii.
Asamblat de pianisti elvetieni, imi citesti la lumina ochilor.
Slava arhitectului tau, nepretuit om de tinichea.
Dragului meu prieten de metal i-am taiat mainile si picioarele.
Mi-am facut din ele gloante si din trupul lui un pistol.
Daca nu te dai devin violent si-l scot din teaca,
Daca nu te tai devine violent si-ncepe sa traga.
Tu nu ma cunosti. Taci! Ca-ti cos buzele cu el,
Nu numar curiosi, draci il ascund: pus e pe cuier.
Mereu pregatit de razboaie, chiar si cu un alt el;
Mai rau ingradit de degetele mele, vioaie de altfel.
Daca vrea un tont sa-l mangaie el stranuta plumb dar
Daca vreau nu pot sa-l opresc si-mi saruta tampla.
Shh, somn usor.
|
||||
5. |
Arc
02:14
|
|||
Hai, zboara, micutule!
Hai, mori, micutule.
Hai, zboara, micutule!
Hai, mori, micutule.
Eram mic si rau si prost si orb,
Era mic si bun si alb si tot
L-am ucis la asfintit
Si-am plans mult pe corpul lui.
I-am intors capul, nu-i suportam privirea:
Parca m-ar fi condamnat deja pentru
Crima mea. Deci el m-a impins
Sa-l eliberez cu mana mea, cu
Mana lui. Desi nu vroiam am simtit
Sub pielea mea oasele-i frante.
Cand eram mic am sucit gatul unui porumblel,
Cred ca m-a durut mai mult decat pe el.
Ii simteam pulsul nebun in mana stanga
Si-atunci cu dreapta l-am
Infiletat pe sine in sine
Atent si crud si bland si doar
Din dorinta ca mesajul din el
Sa ramana mesajul din el.
Cand eram mic am sucit gatul unui porumblel,
Cred ca m-a durut mai mult decat pe el.
Acolo unde nu va mai zbura
Am presupus ca-i va fi destul de frig
Si i-am pregatit un fular rasucit
Pe degetul meu: stors
De apa, de vlaga. De cand
Port rufa asta pe brate?
Zbor usor, somn usor,
Giulgiu cu doua pete sangerii.
I-am rasucit cautatura-n el, mi-am
Rasucit si eu cautarea-n mine acum.
Printre zabrele ma uit la cer din cand in cand
Si-astept o-ncheietura
Sa-mi comunice destinatia
Si sa-mi incheie lunga asteptare.
Punct via coloana a infintului.
|
||||
6. |
Pana, penaj
04:09
|
|||
Inradacinat adanc,
Si-acum ii pot simti durerea: a furat din pulberea
Altor aripi ca sa creasca stramb, o regina ratacita pe caramb
Urcand usor pe picior, fericita-n ateismul ei orb;
Crapa carapacea a lumina si trimite primul gand in exterior.
Si e cald, se intoarce vioi povestind cum sus canta viori,
Si e beat, danseaza nebun povestind pe ascuns despre drum.
Iar pana, prinzand constiinta, prizand polenul din ta-
Rana uscata a mulajului ei se chirceste, se pregateste,
Se avanta din tampla, goneste spre zei.
Isi simte oasele usoare: imponderabilitate de suflet,
Se ridica impreuna cu un val de pe zare ce-o-nvata sa zboare.
Pamantul e-aproape inca. Inca putin si-are cerul langa,
Dar apa o cheama-n jos si ea se zbate, nu cedeaza si ia
Foc in priviri si in tot. Dir fir de cerneala o torc:
O torta solitara, vie ce ar vrea sa sara pe fiece
Trambulina de nori si lumina pana departe, pana-n cerul decorat
Cu pene, cu stele, cu mina. Cu reusita ei falindu-se tuturor:
Decoltat. Efort. Colier. A decolat.
Ascensiune brutala, mai sus, mai departe de lumea murdara
Cu petele ei. Ea are petele ei, vede astrii si repede-n ei.
Cerul o-mpinge si el prin el insusi, ea insasi fiindu-si
Nacela din acele din pene. Oprind, pene o
Prind intr-un resort de carne, are-n aer un ascensor de care
Se-agata urland, urcand in eterul gol i se pare
Ca se rataceste putin cate putin urmand eternul colii.
Si-atunci se opreste putin, sfideaza inaltimea cu ochii
Ramanand paralela cu orizontul vecin.
Nemiscare in nefiinta, vazduhul incremenste la randul lui,
Cupa de nor ii curge-n penita, ferecata de culori i se smulge-o pielita
De pe ochi reumatic. Fermecata de culori, in fulgi e pestrita:
Curcubeu pneumatic, opreste planetele sub anvergura sa.
Contempland din inalt vede solul mort si sterp,
Completand din inalt simte cerul viu si cald.
Fixa in punctul ei fix, efemerida ferita de vis,
Aluneca usor, usor, usor
In abis.
Si totul e patat cu linii, pana pierde pene
Si viteza prabusirii-n gol e egala cu-a luminii,
Palma prinde pe nevazute curentul rece
Care-i smulge aripile aripii.
Apendicele raman abandonate-n urma-i
Imbosibil a lipi.
Impactul e fatal si corpul e zdrobit in stanci.
Adoarme prinvind traseul intr-un punct de pe cerc,
Plangeti foilor, si tu, stiloule, plangi!
Intr-un punct de pe cer.
|
||||
7. |
||||
E raul din mine: are coasa tocita, urla, recita, e beat si mai bea
Desi abia plecase la drum, desi avea loc sa se-ascunda
Sub egida. Regina mea, cazi acum...
Sunt nebunul tau, dar nu doar al tau. "Iarta-ma"
Ai spune tu fara sunetul cerului rosu ce-mbraca tunetul
Mie - cap sec orbit de pistolul tau cu coapse.
Parinti pacatosi! Am cautat sa m-alinti in
Ochii Lui storsi. In ochii mei cosi fructul inapoi din coji.
Inapoi pana ce pamantul se da la o parte
Si raman doar ape nedespartite. Ca noi.
Simt sangele meu: ghetar lunecand, viu pe dinauntru.
Simt sangele altcuiva: cald, mort pe dinafara.
Azi e ziua Judecatorului si tu n-ai avut
Decat pe tine sa I te aduci, la picioare I te arunci:
O Eva moderna, si-a lasat Adamul acasa dormind
Nebanuitor c-un bilet pe perna. O, Eva eterna!
Acum e randul meu sa rad si cand spun "acum" spun "acum cand
Copii dorm" , in sfarsit, unul viseaza, celalalt nu.
Si motivul pentru care Cain nu seamana decat cu el e
Ca n-a mai ramas nimeni. De parc-ar fi fost vreodata cineva...
|
||||
8. |
Tricefal sagetat
02:31
|
|||
- Am esuat, am iesit alt. Priveste-mi ochii mici de talc,
Nu de talcioc ci de talc. Iubeste-ma cu mila pe mine, primul prunc.
Promit sa urlu rar, la fiece sfarsit de faurar:
Astenie de primavara. Vino cu ea sa ma insurubezi inspre afara.
Elibereaza-ma caci pe umerii lui nu mai...
- Taci, mezin prost! Te vezi intors...
- La ea, nu la tine, cu buze de-afine.
- Abtine-te si da-te la o parte...
- Dreapta, sa stii. Dar, uite, tac.
- Uite, eu de pilda am cam murit ca de cand ne separ de rest ca un zid
C-a auzit (stim noi cine) ceva de un arcas, ceilalti parand cam lasi,
Stau santinela aici de ani si pot citi usor in pielea ta ca emani
Suflu de piatra daca vrei pe ceilalti doi. Ucide-i cu sarutul tau sa ramanem noi
Iar eu iti promit ca sub pamant nu va ploua ca mereu sa ramanem noi...
- Sa ramaneti moi! Bai, nu te uiti cat e de batran? Si lasa-l. e nebun.
Tu ai de nevoie de cineva asa, nu te uita ca rad, imi iau revansa cand
Imi atingi obrazul de-azur. De azi un chip in minus inlacrimat.
Stiu ca el nu ma vrea inlaturat caci ii sunt favorit. Lasa-ma sa iti fiu monolit.
Sapa-ti zambetul in mine sa-l pastrez aproape de cer.
- Apropo de sper, ea intelege...
- Nu. Alege unul.
- Eu cel mai tare zbier...
- Iau cel mai mare fier si fac cuie din el si le bat in tam...
- Castig-un alt...
- Un eu.
- Sau un eu.
- Sau un eu.
- Stau...
- Un zeu...
- Stau in seu, inot prin...
- Tot ce-ti ofer e din ceaa ce nu reprim in mine.
- Sau in mine.
- Sau in mine.
|
||||
9. |
||||
- Azi atacam!
E prima noastra lupta!
Inimescule, treci in formatie!
Inamicul ne asteapta, sa-i fie ultima lupta!
Inainte obostilor!
Inimescu, inapoi in formatie!
Prin fum inaintam orbi aproape,
E drum lung dar mai rau in spate
Precum ranile pana la moarte.
Pe tun doua palme-mpreunate
Depun dinaminta-n cele-nalte:
Pe scrum dansa-vor degetele toate.
Nebun, Inimescu-n alta parte,
Plec c-un sentiment de lasitate
Pe care-l tipa gatuite privirile voastre.
Am pierdut mainile, si?
Cine-are nevoie sa mangaie?
Perfid suntem atacati. Impact!
Pe zid ingramadim corpuri cat incap,
Nimic nu ramane-n jur intact.
Ridic un trup inert lipsit de cap,
Un pic sangele curge cald.
Murind, toate capetele cad.
Un timp Inimescu a zacut inapt
Si simt cum vitejia v-a plecat
Probabil sa se culce putin ca era prea obosita, saraca.
Alo! Aici nu sunt pistoale cu apa si ventuze,
Nu tragem cu invizoace si cornete.
Ce daca ne-am pierdut capul!
Ce suntem noi, ingineri?
Inimescule, treci inapoi in formatie!
Ultimul atac!
Asalt! Si baietii mor urland.
Alt salt si picioarele se rup in
Asfalt. Cadem rand pe rand.
Antract - o secunda de timp bland
Aflat intre-un gand si-un alt gand.
Ac, arc si-apoi veninul. In-
Armat Inimescu lupta cand
Ah, alb! Vad steagul fluturand
Iar Inimescu, dupa ce infige stindardul pe reduta,
Se-ntinde, fumeaza o tigara
Si-adoarme cu spatele la inamic.
Iar noi, ceilalti, murim fericiti.
Cant pentru voi, soldati inflacarati:
Muriti in noroi dar luptati, luptati!
Cant pentru voi, soldati inflacarati:
Muriti in noroi dar luptati, luptati!
Cant pentru voi, soldati inflacarati:
Muriti in noroi dar luptati, luptati!
Cant pentru voi, soldati inflacarati:
Muriti in noroi dar luptati, luptati!
Cant pentru voi, soldati inflacarati:
Muriti in noroi dar luptati, luptati!
Cant pentru voi, soldati inflacarati:
Muriti in noroi dar luptati, luptati!
Cant pentru voi, soldati inflacarati:
Muriti in noroi dar luptati, luptati!
Cant pentru voi, soldati inflacarati:
Muriti in noroi dar luptati, luptati!
|
||||
10. |
Nord
02:51
|
|||
In oase miazanoapte mi-a tulburat penita
Ce-n sunet surd de-aripa ineaca matca foii
Si-am frant corpul de ceara ce il cantau strigoii
De sub bezne, de sub cer descatusand dorinta.
Alerg printre stilouri indreptate ostentaiv spre cer.
Din cand in cand unele dintre ele
Se apleaca si ma saruta pe crestet:
Apasare depresiva.
Si in cursa asta fara sfarsit ma simt de parca
Mi-as fi gasit sfarsitul in cursa asta.
Isi trag cerneala din pamantul unghiilor mele care
Au sapat introspectiv in eurile lor mai curate si
Scuipa inapoi litere in forma de ploi care scuipa inainte
Ploi in forma de cuvinte care se varsa in ele insele si
Se umplu pana la refuz cu esenta de mina, de mine.
Astfel surplusul se prabuseste in ecou de aplauze
Batjocoritoare peste coli si le imbiba pana isi
Abandoneaza formele initiale, mototoloindu-se in conturul uman
Al unui rau ce goneste bezmetic printre orbi.
Strabat asperitatea catre unul dintre poli
Taind radacini in tapli precum degete-n hartii:
Descrestere abrupta. Neindraznind nici a carti,
Ca din nouri ma despart: trup si suflet - doua boli.
|
||||
11. |
Nord
02:51
|
|||
Piu, piu, piu... poc. Poc.
Efecte frate. Sa sune ciudat frate.
Giuvzzz. Giurvvzvzzz. Poc
|
||||
12. |
Phoenix
03:50
|
|||
Desi e prea tarziu deja, in caz ca portile nu se vor inchide...
Imi port cutia neagra intre coaste obosite
Si caldura straina o desclesteaza
Si capacul sare singur.
Pamantul face cate-o pirueta pentru fiecare:
Privesc izvorul cerului orbit de frumusetea sa.
Pun norii streasina la ochi sa il vad doar eu
Dar ma feresc cand incepe sa curga putin mai repede.
Ah, l-au vazut si-altii si le zambeste parca mai frumos,
Ii pun stavila si se opreste tot in pasul meu
Dar e prea puternic si ma infurii cand sfarama bariera.
Adorm plictist de jucaria mea.
Sigur va mai desena soarele un cerc
Si eu ii voi alatura un al doilea si-atunci...
Prind aerul in temnita de gene.
Metamorfozand, ia fiinta din germeni.
Cel vechi, cel nou, si vitregi si gemeni,
Isi zic: "Vii, pleci si temeri
Lasi. Eu aduc vifor in termeni."
Vipere ce-s terne musca din pastel
Si de stang. Astfel, fac un pas: cel
Mai important (poate chiar decat
Esenta noua). Ma arde pe gat.
Apa nu aparu, deci de cand
Cu luare aminte ii cunosc gustul?
De dinainte desi culoarea minte
Simturile nou-nascutului, zdrobeste-n
Cascada - cleste - scutul lui.
Inspira mai adanc ca niciodata,
Infirma povestea de niciun tata
Spusa, de niciun fiu auzita.
E ziua ursita, filtru aur - sita -
Pentr-un piedestal
Pentr-un piedestal pentr-un piedestal
Pentr-un trident
Ce iese din valuri primordiale: strident
Tipat ce rupe-ntunericul.
Port crancene lupte pe riduri.
A pierit un foc tarziu,
Fumul danseaza parca-ntr-un starv viu
Cu un altul din inalt,
Cu inaltul din un alt
Fir de matie cereasca. -L
Prinde: unduire-ntr-o fereastra
Prin care privesc iar
Lumea-ntoarsa de la vestiar.
Gaura cheii
Ofera ochii ei
Alor mei:
Adoarme-i.
Ea doarme.
O, Doamne!
Ma nasc iar,
Am glas chiar.
De glezne-s prins
Lesne.
Cuprins:
Apoi nu mai trup, apoi numai rup
Sapte palme de noroi de desubt,
Apoi ma-ngreuneaza, ma-ngenuncheaza
Pene la un altoi de melasa.
Apoi le smulg, apoi le-arunc
In pamant inapoi: iar prunc.
Si rad cand vad focul jucand.
|
||||
13. |
Mai intai au fost pietre
04:43
|
|||
Departe de-aici, cu multe anotimpuri inapoi
M-am nascut eu, nedoritul.
Si au fost intr-atat de grabiti,
Nici nu au apucat sa ma termine.
Iata, aproape jumatate de om:
O mana, un picior,
Doar o inima in cvasi-corpul meu.
Trebuie sa plec sa
Caut in lume ceea ce lipseste-n mine
C-aud aici ca nu ma lipeste nimeni.
Mama plange-n poarta, tata rade
Pe tron vazand ca ma provoaca pasul
In sotron. Il ignor, ma intorc, imi zic:
"Nu ma intorc!" Am mandrie multa in
Putinul meu de jumatate de corp.
"Adio castel" si padurea ma inghite.
Vreau sa o traversez dar linistea asta nemaiauzita
Face dragoste cu o noapte batrana si urata.
Incerc sa imi inchid cele doua jumatati de pleoape
Dar cortina e prea scurta sa inveleasca scena de
Radacini incolacite in pamantul negru care imi sopteste numele.
Cand grotescul ia sfarsit zac aproape fara viata tot in padure
Si atunci incep sa aud fiarele prinzand viata.
Insusi aerul a fugit
Cand bestiile toate-au mugit
Din sute de capete
Si nu-i nimeni sa ma apere de
Apele de sange si lava.
Si-atunci o simt obosita, bolnava.
Si monstrii ei urla de spaima de fapt.
Uitand de otrava, atac:
Imi iau inima-n dinti si incep sa ii spintec
Pomii grei. Nu pot sa trec printre
Pomii ei dar pot sa trec prin ei,
Le curge din crengi culoarea minei.
Isi zvarcolesc cioturi spre mine
Dar le musc, le rup, le tai, le smulg.
Ofilita, isi retrage bratele cand
Intelegand, capituleaza.
Iau semisfera-n palme si-o desert
Si-apoi totul imi pare schimbat
In desert. Miros carnea fierbandu-mi
Sub piele: pustiu pese pustiu si
Sub ele mi se-arata o fantana
Unde reflexia, of, ingana
Tabloul sterp din spatele meu,
Oglindit accepta sa-i fiu Ptolemeu.
S-atunci aud printesa chemandu-ma.
Suflu nisipul de pe plansa,
Ma trezesc inapoi in decorul (sloi)
De camera etansa
A zmeului. Doar eu si el iar telul lui
E sa ma apar doar cu membre
Smulse ca si el smuls e din tenebre.
Am ascunse scuturi in pupile,
Privirile-i negre i se-ntorc
In halou de corb. Lumineaza mai departe
Calea. Tine-n cioc ferestre sparte:
Serpii de lumina sunt amagitori,
Raul pare de-argint ori poate cerul
Si-a nins aici cercul - ganduri in frig.
Mi-arunc semi-trupul si cand il infig
In ultimul geam ma aud strigat
Cu jumatate de gura si cad
In bratul ei.
|
||||
14. |
O
04:35
|
|||
Ne-am invartit in gol
Tot incercand sa gasim un plural.
Daca eu sunt eu si ea e ea desi
El e el si eu sunt el dar si
Ea e el deci ea sunt eu
Si eu sunt ea si iar sunt eu.
E omul cu cerul si sticla cu lacul
Si apa si acul si alta si altul.
Ne-atingem degetele-n cate un punct
Si-atunci am senzatia ca te impung.
Cate in pumn strag frang.
Stand stramb, sa cante ii pun.
Se suprapun precum ceruri pe ceruri,
Ne taiem in brate (ah, ce dueluri).
Fragila ca viata si rece ca moartea
Si-asemenea ei, sa plecam nu-i chip.
Noi si-oglinzile dintre noi.
La aceeasi distanta unul de celalalt
Ii urmaresc privirea ce-o urmareste pe-a mea
Ce-a lasat lumina sa treaca.
Priveste, privesc. Uita, uite.
Daca eu fac un gest mi se rasucesc
In rana dintre noi gestul de-apoi
Si gestul de-apoi si gestul de-apoi
Si gestul de-apoi. Sangeram goi.
Noi si-oglinzile dintre noi.
Intregul de-ntreg amarul desparte,
La maluri desarte parem ca
Ne-am ratacit. Fara s-o stim,
In pielea de sarpe ne oglindim,
Gustam cu nesat desi are venin
Dar suntem visati si ne revenim
Din coma cu miere si visul cu noi:
Ucisul in "2" si lumea ce piere.
Noi si-oglinzile dintre noi.
Suntem aburi de viata din plamani incinsi
Ce raman intinsi pe paturi de gheata
Parand invinsi. Dar de-nlaturi ceata
Afli mreje-n celest.
Rasuflarile taiate si neslefuite
Ni se-opresc in calcul acest
Pe care-un copil deseneaza-n creion
Tremurand conturul unui suflet de om.
Noi si-oglinzile dintre noi.
Sunt cerul si marea, nisipul si focul,
Nisipul si marea si cerul si totul
E strapuns de planul luminii pe
Masura ce-ncepe sa se-nfiripe
Ideea ca noi nu suntem noi
Si eu nu sunt eu si ea nu e ea
Si noi nu sunt eu si ea nu e noi
Ci ea sunt eu si eu sunt ea.
Noi si-oglinzile dintre noi.
Purtam haina de gheata a ochilor tai
Si haina de gheata a ochilor mei:
Azi ne asortam, cel putin in
Ochii Lui cer continand.
Centrul tinandu-ne aici:
Eu sa nu te-aud, tu sa nu ma strigi,
Eu sa te caut si tu sa ma strigi,
Eu sa te sarut si tu sa ma stingi.
Purtam haina de gheata a ochilor mei
Si haina de gheata a ochilor tai:
Azi ne asortam, cel putin in
Ochii Lui cer continand.
Centrul tinandu-ne aici:
Tu sa nu m-auzi, eu sa nu te strig,
Tu sa ma cauti si eu sa te strig,
Tu sa ma saruti si eu sa te sting.
|
||||
15. |
Prefacerea lunii
03:20
|
|||
Schelele stralucesc spre soare-rasare,
Se rasfrang a nou.
E praf pe suruburi si nu
Adie deloc vantul schimbarii.
Fiarele se-odihnesc amortite. Da,
Dar doar pentru ochiul liber
Care oricum nu ajunge
Pana la santierul parasit.
Nicio pasare nu s-a ostenit
Sa se-opreasca vreodata aici.
Multe nici macar nu cred
Ca locul asta exista. De fapt
Rugina, doar ea cateodata
Infloreste adevarul inert
Precum peretii: batrani intelepti,
Incovoiati si tacuti in firidele lor.
Geamuri innegrite de timp,
Crapate precum zorii lui
Inca vegheaza, inca de la
Zorii lui peste nimicnicie.
Manetele blocate
Refuza sa se clinteasca.
Se simte nevoia mainii unui inginer
Sa actioneze odata mecanismul.
Si e un delir de rotiri,
Un domino din brate si trupuri:
Inversat in ascensiune,
Babel robotizat.
Scrasnet in articulatii si
Scantei si fum si
Amarul rece al
Instrumentelor inroseste cerul.
Cei mai inalti dintre stalpi
Nu mai au plafon sa sustina.
Zidurile devin neincapatoare,
Masinariile merg in gol:
Haos postactiune,
Lipsa totala de coordonare.
Se renunta la planse,
Cladirile raman goale pe dinauntru.
Totul se prabuseste
Intr-un urlet infernal:
E o groapa comuna,
Acest crematoriu al ideilor.
E praf pe suruburi si nu
Adie deloc vantul schimbarii.
Fiarele se-odihnesc amortite
Si sfarsitul e un inceput.
|
||||
16. |
Secundul secundei
05:12
|
|||
17. |
Pompe funebre
03:10
|
|||
Impinge lacrima.
Bate viata.
Comprima spatiu.
Impinge lacrima in locul plin.
Bate viata-n traseul ei.
Comprima spatiul in timp.
Impinge lacrima-n locul plin de locuri dintre tulpini de amor - loc ultim.
Bate viata-n traseul ei. Foc! Intrase ulei in custi - case cu lei.
Comprima spatiul in timp, Se-nalta plutind. Pe brate-l intind.
Sta. Acum ea mi-opreste lumea.
Sufla praf.
Cade in gol.
Strange pamant.
Sufla praful din labirint.
Cade in golul din trup.
Strange pamantul in pumn.
Sufla praful din labirint. Nu-l mai am pe rid, acum l-a biruit.
Cade-n golul din trup. Nu pot sa intru fara sa mi-l distrug.
Strange pamantul in pumn, peste il pun cand ace impung.
Sta. Acum ea-mi zdrobeste lumea.
|
||||
18. |
In vintrele bestiei
03:11
|
|||
E-ntunericul greu si-apasa crancen:
Un apogeu. Apa se strange-n
Plamani prin nari, omorand nori.
Aici nu sunt sori, doar eternul ranced
Ce ma frange si-atunci cand
Ma-neaca, ma-mpaca zicand:
"Te poarta bestia-n vintre
Caci si tu porti bestia-n vintre."
E-ntunericul greu si-apasa crancen:
Un apogeu. Apa se strange-n
Plamani prin nari, omorand nori.
Aici nu sunt sori, doar eternul ranced
Ce ma frange si-atunci cand
Ma-neaca, ma-mpaca zicand:
"Te poarta bestia-n vintre
Caci si tu porti bestia-n vintre."
In pantecele viu, asteptand orb sa ma nasca mort,
Fara sa stiu daca nu e prea tarziu acum
Cand doar ecouri imi raspund (uneori).
Unele ma bucura, unele dor.
Undele ma bucura, vrand sa rastorn
Monstrul ce doarme-n care eu dorm.
E-o cale de om, eu - carne de tun.
Nu pot sa calc caci mai rau m-afund.
In mare m-arunc si sunt tot in chit
Si sunt tot inchis, de apa invins.
E apa in vis, ma apar in van
Cu scanduri si oase ce-mi stau paravan.
Aici e casa mea-n burta asta flamanda
Asteptand sa patrunda aer, foc
Dar n-are loc nici aerul meu,
Nici scanteia mea in aerul greu.
Aurul - seu - si catifea-n piele,
Nu stiu giuvaiere si nu stiu nici perle.
Nu stiu decat eu caci nu stiu decat eu
Cate sunt umbre si cate sunt stele.
Ce-i sun in stern e golul comun.
In golu-i raman eu (omul), stapan
El mie si, cand ma lasa strajer
Maruntaielor lui, ma lasa sa cer
O Eva si-un sarpe. Lui nu-i pasa si-arde
Mocnit interior cu mine cu tot.
Cuvinte nu pot sa iasa si din
Vintre nu pot sa ies si prind
Bestia-n mine si arde mocnit si
Doare cumplit: e bestia-n mine!
Si nastem, murim, inviem si traim.
Eu lui strain, el mie strain.
In vintrele bestiei ard mocnit si
Doare cumplit in vintrele bestiei.
|
||||
19. |
Poeti si muze
02:13
|
|||
"Asculta tu mare poet ce-am sa spun pe strofa asta".
Lovesc in poezia lor si-mi suna a gol.
Vreau ca toti poetii sa-si rupa mainile si sa mestece lame de ras.
Vreau ca toate muzele sa stea picior peste picior, neintelegand ca de fapt
Aici nu-i loc de joaca.
Am venin in calimara, am buza amara,
Am suflat petalele sa moara
Toti poetii, amintindu-le sa-i doara.
Au spatiul inchis si timpul legat,
Au muzele-n vis, eu am muzele-n pat
Si, cand imi cer sa ne contopim,
Fac stilet din stilou si le scot ochii.
Nu plangeti dupa mine.
Voi plecati in
Monotonie de-anotimpuri. Eu raman.
Si daca va socotim puri
Probabil am gresit la calcule
Caci creion plus creier sau mana plus minte
Nu sunt egale decat cu cuvinte,
Iar substanta... Nu e substanta
Suficienta pe toata distanta din stanta.
Si-astfel, sunt gauri cu viermi
Ce se hranesc din muze si poeti
Si creatia e o catea
Bolnava si schioapa, deci cum sa n-o ierti
Cand citesti mila in ochii ei goi
Si citesti sila cu care ei goi
S-au unit in hadul act?
Copil bastard din adulat
Suge din cancerul mamei.
El moare, ea nu.
Muza traieste si-i mai creste-un tentacul
Si-i mai creste un cap.
Scorpii! Sub voi poetii cad.
Dar poetul... si el ticalos
Isi tatueaza victima migalos,
Doar sa o vada goala.
Poeti si muze, putreziti pe coala.
|
||||
20. |
Lut, lut
05:37
|
|||
Ranjesti pamantiu din coltul tau si putin din al meu.
Hai. Eziti? Ingroapa-ma cu brate reci.
Sapa cat iti pofteste inima,
Cat sa-ti potolesti inima rea
Ca iarba de la fereastra. Stiu
Ca a plouat acolo tot noroiul nostru
Strans in pumni mici de copil lipsit de jucarie
Ce bat surd in pieptul meu slut.
Ah, nu-i suficient... Vrei sa dansam?
De unde stii tu cum arata ingerii cand dorm?
Poate sforaie sonorul cosmarului meu.
Atunci eu ce visez, ei ce viseaza?
Cum isi trag radacini insetate din pamanant,
Al nostru, al tuturor.
Daca vrei ne certam putin pe el sau
Ne certam putin sub el.
Cam banuiesc eu ce ai prefera tu:
Sa ma inec in propriu-ti eu. Ce mai astepti?
Varsa din strafunduri si lipeste-ma anapoda.
Palmele tale reci, de lut ingroapa de mult
Palmele mele reci, de lut, moarte de mult.
Palmele tale reci, de lut ingroapa de mult
Palmele mele reci, de lut, moarte de mult.
Nu sta, sapa. Mintea-mi scapa:
Bulgare-n stea, salba.
Suport s-o port (opusul unui suport)
Sau ma sufoc
Sub radacinile tale
Ce-au supt otrava radacinii letale,
Umbrind cerul ce-mi incape
Exact in capacul unei racle
Din fierul cerceilor tai,
Pune-mi-i zambind pe ochi.
Lut pe lut pe
Lut pe lut pe
Lut pe lut pe
Lut pe lut.
La semnalul meu lasi semnul Lui pe
Fruntea mea in forma de cuib de
Viespi. Arunca-ti rochia - un lest -
C-o topim sa ne contopim funest.
C-un gest de prabusire pe-un umar
Ii torc otrava s-o torni intr-un mar.
Goneste-mi-l de sub talpi si-aduna-l,
Goleste-mi-l de surpari. Azi un val
Se lasa pe ochiul tau stang si
Se ridica de pe sufletul meu drept
Sau... era exact invers?
Sufletul trau stramb si
Ochiul meu drept ce?
Pavaza pentru crestetul tau firav.
Acum inteleg ca nu vrei sa ma ingropi pe mine
Ci sa te ingropi in mine.
Scuza-ma dar imi intrase lumina in urechi.
Acum asteapta doar sa vezi ce
Ciulini falnici vor creste deasupra
Lutului pe
Lut pe lut pe
Lut pe lut.
Modeleaza-ma cum vrei tu,
Eu o sa modelez cu versuri
Un epitaf, tu fa-mi-l din praf,
Ia-mi planta, carbunele, pune-le-n vraf
Peste adormirea mea rece.
Veste: domnirea mea, rege-mi
Este caldul din mineral.
E ireal cum adun din mine rar
Precum intoarcerea-n mainile dintai,
Precum un vierme-ntr-un fluture,
Precum o avalansa spre varf,
Precum un clar intr-un tulbure.
Plec c-un sentiment ca vii si tu,
Eu neputand sa imi fiu vizitiu.
Dar tu vii tarziu cu noaptea-n tarana.
Dar tu vii tarziu si noaptea ma farama
Inaintea ta impreuna cu noptile mai mici
Dinauntrul meu carora le este atat de frig.
Vino sa le urezi "noapte buna" si sa le
Invelesti cu forma ta de spatiu gol menit pastrarii
Lutului meu inform acum,
Ce tremura dupa atingerea
Lutului tau inform acum,
Ce tremura dupa atingerea
Lutului meu inform acum,
Ce tremura dupa atingerea
Lutului tau inform acum,
Ce tremura dupa atingerea
Lutului meu inform acum,
Ce tremura dupa atingerea
Lutului tau inform acum,
Ce tremura dupa atingerea
Lutului meu inform acum,
Ce tremura dupa atingerea
Lutului tau inform acum.
|
Streaming and Download help
If you like frateleNORD, you may also like:
Bandcamp Daily your guide to the world of Bandcamp